Depăsește teama de judecată!

Iți petreci timpul încercând să îi mulțumești pe toți cei din jurul tău? Iei în calcul opiniile tuturor înainte de a lua o decizie? Renunți la lucrurile care ți-ar face plăcere, doar pentru că ceilalți nu sunt de acord? Iți consumi energie și timp gândindu-te ce cred alții despre tine și acțiunile tale? Iți este teama să nu fii judecată? Ei bine, nu ești singura, să știi! Majoritatea oamenilor au aceasta temere, iar în continuare vom vedea de unde provine ea și cum am putea să o depășim.

De unde provine această teamă?

În ierarhia nevoilor umane, elaborată de Abraham Maslow, pe al treilea nivel, întâlnim nevoia de iubire și de apartenență, tradusa prin nevoia de a avea prieteni, familie, de a fi incluși într-un grup, și de implicare în relații apropiate. Cu alte cuvinte, suntem ființe sociale, și avem nevoie să interacționam cu ceilalți, să fim în contact cu ei, să fim acceptați și să simțim că facem parte din ceva mai amplu. Din păcate, pentru a obține aceste lucruri, avem un preț de plătit, care poate fi destul de ridicat. Societatea nostra actuală încă funcționează pe principiul iubirii condiționate, și de aceea, pentru a primi acceptarea celolalti este nevoie să ne conformăm, să urmăm normele impuse din exterior și să corespundem. În același timp, totuși, nu trebuie să neglijam propriile noastre nevoi. Noi înșine știm cel mai bine ce anume avem nevoie pentru a fi fericiți și care este direcția în care trebuie să acționam pentru a ne oferi acest lucru.

Este imposibil să mulțumești pe toată lumea

Oamenii sunt foarte diverși și complecși, și în consecință au opinii diferite în foarte multe privințe. Asta se întâmplă pentru că fiecare dintre noi avem propriile lentile prin care privim lumea, iar dioptriile sunt variate, datorită unui cumul de factori, cum ar fi mediul în care am trăit, experiențele personale și personalitatea noastră. Astfel, nu este de mirare că două persoane percep aceeași realitate în moduri total diferite, pentru că factorul subiectiv intervine întotdeauna și își pune amprenta. O povestioară pe care o spun mereu clienților mei, și pe care o găsesc foarte grăitoare în acest sens, este cea cu Familia și măgarul. Parabola aceasta, pe care vă invit să o căutați și să o citiți, ne arata că orice am face, întotdeauna vor exista doua tabere: unii care ne vor aproba, vor fi de acord cu noi, și unii care ne vor judeca, considerand că ceea ce am făcut este greșit. Practic, este o utopie să ne imaginam că am putea vreodată să îi mulțumim pe toți cei din jurul nostru. Poate că ne-am putea canaliza efortul și energia spre alte direcții, mai constructive, nu-i așa?

Nu renunța la puterea pe care o ai

Deși la un anumit nivel suntem conștienți că nu putem mulțumi pe toată lumea, exista totuși anumite persoane apropiate, a căror opinii sunt foarte importante pentru noi. Și fară să ne dam seama, ne trezim că facem tot felul de lucruri, ne dam peste cap, muncim din greu și renunțăm la ceea ce ne place, doar pentru a fi văzuți și apreciați, măcar puțin, de persoanele dragi. Iar dacă se întâmplă să nu primim validarea și atenția pe care o dorim, ajungem să fim și mai frustrați, lipsiți de bucurie, simtindu-ne ca un șoricel care aleargă fară oprire pe rotița vieții.

Ei bine, să știi că exista o alternativă. Poți să te dai jos din carusel și să începi să iei noi decizii, care să te servească mai bine. Daca până acum ai plasat sursa fericirii tale în exterior, oferindu-le celor din jur putere deplină asupra stării tale emoționale, acum iți poți revendica puterea. Poate că a venit timpul să îți oferi singură aprecierea și iubirea de care ai nevoie. Desigur, este mai ușor de zis decât de făcut, pentru că, din experiența mea, este nevoie de un proces intens de dezvoltare personală, însă și beneficiul este pe măsură. Ce poate fi mai frumos decât să te redescoperi, să te accepți și să te iubești necondiționat, oferind apoi și altora din prea plinul tău, fară a mai avea așteptări?

Tu esti singura persoană constantă din viața ta

Citeam undeva că ar trebui să primim oamenii din viață noastră că pe niște cadouri, care vin în mod neașteptat, și de care trebuie să ne bucurăm atât timp cât este posibil, cât îi avem în preajmă, fară să opunem rezistență curenților vieții. Asta ne amintește din nou de procesul permanent de schimbare prin care trecem, de faptul că oamenii vin și pleacă din viețile noastre, iar singurul tău partener constant de drumeție ești chiar tu însăți. Schimbările sunt inevitabile, iar faptul că doar tu vei fi mereu acolo pentru tine nu ar trebui să te întristeze, sau să te sperie, ba dimpotrivă, ar putea să îți arate cine trebuie să devină prietenul tău cel mai bun. Așadar, pe cine te străduiești să mulțumești? Părerea cui ar trebui să cântărească mai mult? A ta sau a altora?

Greșelile își au rostul lor

De cele mai multe ori, atunci când ne este teamă să nu fim judecați, ne gândim că am putea face ceva greșit, pentru care am putea fi condamnați și arătați cu degetul. Și, astfel, invariabil, asociem greșeala cu ceva negativ. Te invit însă să iți reconsideri poziția și să vezi și partea bună a greșelilor, pentru că ele sunt un instrument excelent de autocunoaștere, pentru a ne da seama ceea ce nu ne dorim, ceea ce nu ne place, care este drumul pe care nu vrem să mergem. Greșelile reprezintă o parte foarte valoroasă a experiențelor noastre, și nu exista niciun motiv pentru care să fugim de ele, ba chiar am putea începe să le celebrăm corespunzător. Cum ți se pare asta?

Cu toții greșim, cu toții riscăm să fim judecați de cei din jur, mereu vor exista opinii dezaprobatoarea la adresa noastră, iar toate astea sunt inevitabile. Dar acest lucruri nu ar trebui să ne descurajeze deloc. Ele reprezintă doar o dovada a diversității umane și ar trebui să fim recunoscători că este așa. Care ar mai fi farmecul dacă am fi și am gândi cu toții la fel? Important este să fim atenți la modul în care gestionăm faptul că avem opiniile diferite în relațiile sociale, fiind atenți să nu îi rănim pe cei din jur, protejându-ne și pe noi înșine în același timp.

În încheiere aș vrea să vă ofer o altă pildă frumoasă și inspirațională, a cărei sursă nu mi-o amintesc, din păcate. Un maestru se plimba cu ucenicul sau prin lume. Și mergând ei așa, oamenii din jur spuneau o mulțime de lucruri la adresa lor, dintre care unele nu foarte plăcute. La un moment dat, ucenicul nu a mai putut suporta și l-a întrebat pe maestru: – Maestre, dar cum poți să îi lași pe aesti oameni să spună toate grozăviile astea și să iți continui drumul liniștit? De ce nu iei atitudine? Maestrul a răspuns senin: -Dragul meu, fiecare are dreptul la o opinie și este liber să o exprime! Nu-i așa?